joi, 2 septembrie 2010

APE INVOLBURATE...


"Om liber,intotdeauna vei iubi marea..."spunea candva Beaudelaire.Eu doar sper ca nu acesta sa fie raspunsul la senzatia mea de apatie,de incertitudine care ma apasa de fiecare data cand ma intorc acasa.Astepti inca din prima zi pe mare ziua cand te vei intoarce acasa,numeri zile,minute,secunde cu o rabdare masochista ca intr-un final sa constati ca rolul de anonim manjit pe caldaramul cenusiu al strazii pur si simplu nu ti se potriveste.Aceeasi ochi inexpresivi oriunde ai privi,aceeasi directie catre nicaieri,acelasi scenariu second hand al unei vieti dirijate de un Dumnezeu surd si mut.Asa vad eu lumea de pe mal...
Viata de marinar nu e simpla.Marea cere intotdeauna un pret de platit in momentul in care indraznesti sa intri pe domeniul ei,indraznesti sa o infrunti.Are o multitudine de asi in maneca,iti dezvaluie franturi din miracolul care o defineste,te face sa te simti puternic...atotputernic.Te iubeste,te rasfata ca o mama duioasa.Apoi...forta ei colosala te zdrobeste ca un pumn gigantic,te face sa vezi cat de microscopic esti pe scara ei de referinta.Doar tu,pe o coaja de nuca,crezand ca iluzia tehnologiei e cea care o bate,cand doar destinul e cel care te salveaza.Pur si simplu nu ti-e scris sa pieri atunci...
Anul acesta am batut doar valurile Marii Galbene.Un cerc monoton intre China,Korea,Filipine si Malaezia.Ape relativ calme,cu taifunuri ocazionale din directia coastei japoneze cu vanturi puternice si calduri inabusitoare.Poza alaturata este a unei supertornade care a trecut foarte aproape de noi,undeva pe coasta Vietnamului.Nu arata foarte impresionant in poza dar credeti-ma ca din pozitia in care eram arata mult mai terifiant.Nimic nou,aceste fenomene sunt un lucru obisnuit in lumea mea,atat de obisnuit incat,cu timpul ajungi sa le privesti cu aceeasi emotie cu care contemplezi un rasarit zilnic de soare.Astepti cu nerabdare sa vezi malul,iar odata ajuns acolo...abia astepti sa pleci,caci nu vei trai nimic nou.Alta civilizatie,alta cultura,alta natura.Dar tot oameni.Aceeasi oameni de care ai fugit cand ai plecat de acasa,acelasi corset al regulilor care te apasau in lumea ta.Vrei sa fii din nou liber,chiar si pentru o zi.Apoi...astepti din nou sa vezi malul.
Spuneam mai demult ca am sa descriu flagelul pirateriei moderne,asa cum il vad eu,care ameninta apele din aceste zile.Dar am impresia ca nu v-as zice nimic nou.Voi incerca intr-o postare viitoare sa va dau niste exemple.Pana atunci...sunt acasa,acumuland scoica pe carena,cu paramele strans legate de babale si ancora la post.Acasa,numarand zilele pana cand voi pleca din nou pe mare...

vineri, 15 ianuarie 2010

Funda ancora!

As vrea sa spun ca sunt fericit ca m-am intors acasa.Un motiv ar exista,acela ca cei dragi,indiferent cum ar fi viata de zi cu zi,intotdeauna te asteapta cu bratele deschise si acesta reprezinta mereu un motiv suficient sa-mi fie dor de casa.Dupa 4 luni de arat oceane am acostat si vrand-nevrand ma voi amesteca in cenusiul tot mai greu de suportat care acopera strazile din Romania.Nu ma asteptam sa gasesc ceva schimbat in bine,dar nu ma asteptam sa fie atat de rau.In sfarsit...nu sunt decat o molecula intr-un alambic,iar soarta acestei lumi nu depinde de deciziile mele,deci constiinta mea e mai sanatoasa ca niciodata.Pentru aceasta perioada voi propune aici si nu numai,doua teme de luat in seama(pentru cei interesati,binenteles):
1.Pirateria moderna...terorism sau nu?
2.Transfugii...un alt tip de migratie.
Pana una,alta...bine v-am gasit!